Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi pe plan mondial sunt cele de tip QWERTY. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ. Denumirile vin de la primele șase taste de pe rândul al treilea. Tipul QWERTY se folosește mai ales în țările anglofone, iar celelalte folosesc mai ales tipul QWERTZ.

Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor moderne, ea fiind inventată încă înainte de apariția monitoarelor și a mausului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la „n” - numărul de taste). La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit și codu lASCII corespunzător, în logică binară.

Tastatura ia în considerație nu numai apăsarea (durata) unei taste, dar și momentul eliberării acesteia, fiecare acțiune fiind înregistrată separat. Există două categorii de taste:

• "taste comutatoare" – au efect când sunt apăsate și/sau când sunt eliberate
• "taste de control" - au efect numai atunci când sunt acționate (apăsate)

Sisteme de intrare-iesire

Echipamentele periferice sau de intrare-iesire  asigură comunicarea între utilizator şi calculator. Există o categorie de dispozitive I/E utilizată exclusiv de către calculator.

Dispozitivele de intrare-iesire au următoarele funcţii:

• asigurarea schimbului de informaţii între calculator şi utilizator;
• extinderea capacităţii de memorare a calculatorului prin memoriile externe.

După funcţia care o îndeplinesc în sistem, distingem:

  Dispozitive de intrare(input device): Sunt dispozitive utilizate pentru a transmite calculatorului informaţii si comenzi prin operaţia de citire(read). Acestea preiau informaţia sub diverse forme(text, sunete, imagini), o transformă în secvenţe de biţi şi o introduc în memorie. Exemple: tastatura, mouse-ul, scannerul, microfonul, aparat foto digital, camera video;

  Dispozitive de ieşire(output device): Sunt dispozitive folosite de calculator pentru a comunica utilizatorului rezultatele operaţiilor comandate si informaţii despre starea sistemului,prin operaţia de scriere(write). Acestea preiau din memorie informaţia sub formă de biţi, o transformă într-o formă accesibilă(text, sunete, imagini) şi o prezintă utilizatorului. Exemple:monitorul, imprimanta, difuzoarele, plotterul;

 Dispozitive de intrare şi ieşire(input-output device): Sunt dispozitive utilizate pentru a realiza comunicaţia in ambele sensuri prin operaţii decitire(read) si scriere(write). Exemple: modemul, placa de reţea;

Informatia

Cuvântul informație - preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificații (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile și contextele foarte variate în care este folosit. În afara înțelesurilor din limbajul comun, el are și alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (științific sau tehnic), fie drept concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor științe și tehnologii al căror obiect de studiu este informația. Termenul "informație" este legat și de un proces informațional (succesiunea acțiunilor prin care se informează), dar și de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informații obținute) precum și de unele fenomene specifice (fenomenul informațional, explozia informațională, etc.). De asemenea informația a început să fie considerată ca factor ontologic primordial, ce stă la originea universului, împreună cu materia și energia. 

Nici una din definițiile sau conceptele existente pentru informație nu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguități, și uneori chiar pierderi economice. 

În ultimul timp tot mai mulți cercetători și oameni de știință își pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informației unică, general valabilă. Pe de altă parte, datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (știința cogniției, biologie, psihologie, robotică, inteligența artificială etc.), se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina și de a suprapune diversele semnificații și interpretări într-un singur concept universal acceptat.

Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informației se află cam în același stadiu în care se găsea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX (deși acest concept era cunoscut de câteva secole, oamenii de știință au început să înțeleagă cum poate fi convertită o formă de energie în alta și să scrie ecuația acestor conversii abia prin anii 1940).

Aparenta contradicție între diferitele concepte ale informației existente astăzi este cauzată de faptul că majoritatea acestora sunt elaborate numai pentru un anumit domeniu, și pentru a fi definită, informația trebuie raportată întotdeauna la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbită, computerele ș.a.

Ce este informația?

Într-o definire - pe cât de sumară tot pe atât de informală și, deci, de inexactă - se poate spune că informația se constituie intr-o reprezentare a realității, dar și a reflecției și proiecției - care sunt operații tipice intelectului uman - prin intermediul unui set bine precizat și structurat de simboluri - de regulă accesibile simțurilor și rațiunii umane, dar și unora dintre dispozitive, precum cele de calcul automat (calculatoare). Informatia nu este nici conținut (ci stările unui sistem pot fi asimilate cu acesta), nici agent (ci semnalele transmise printr-un canal pot fi asimilate cu acesta), nici proprietate, nici instructiune, nici proces și nici metoda, ci informația se constituie într-o categorie de sine stătătoare, având o existență abstractă și subtilă - adică nematerială - categorie care este reflectată de stări, semnale etc. și constituie un element esențial în procesul cunoașterii.

Societatea informațională
- este societatea în care producerea și consumul de informatie este cel mai important tip de activitate, informația este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic – un mediu de existență a omului. 

Dimensiunile societății informaționale și a cunoasterii (SIC)

• Socială – se aplică asupra îngrijirii sănătății și protecției sociale, democracrației sociale. (telemedicina, teleactivități, telelucru, telealegeri, teleasigurare, etc.).
• Educațională – dezvoltă competența de concepție și de lucru în regim informatizat, gestionarea intelegentă a proceselor (educație și învățămînt la distanță, biblioteci virtuale, e-Teaching, e-Learning).
• Ambientală – care are impact asupra utilizării resurselor și protecției mediului înconjurător.
• Culturală – care are impact asupra conservării și dezvoltării patrimoniului, dezvoltării industriei (muzee, galerii de arta pe internet,digitizarea informatiei:manuale digitizate, digitizarea patrimoniului national si international).
• Economică – care dezvoltă noi paradigme ale economiei digitale și ale economiei bazată pe cunoaștere (e-Comerț, e-Banking, e-Learning, e-Money, e-Trading, achitare pe internet, afacere pe internet, etc.)                     Dimensiuni ale S.I.
• Tehnologică – infrastructură, servicii, aplicații
• Economică – noua economie digitală
• Politico- administrativă – guvernare electronică
• Socială – calitatea vieții
• Culturală – interacțiunea cultură-tehnologie
• Juridică – legislație specifică                                                                                                                         Infrastructura informațională globală (GII)
• Liberalizarea totală a sectorului telecom
• Eliminarea barierelor comerciale
• Realizarea interoperabilității
• Securitate informatică
• Protecția datelor cu caracter privat
• Investiții private                                                                                                                                                       Importanța macroeconomică a TIC
• Utilizare TIC => competitivitate macroeconomică
• Densitate informațională => creștere PIB (corelație 0,95)
• Distribuție inegală asupra economiilor naționale
• Economie dezvoltată + infodensity => creștere mare PIB
• Economie săracă + infodensity => creștere PIB redus

Ce este un calculator?  

Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informatii conform unei liste de instrucțiuni numită program . În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice, și de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se numesc universale. Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicatia între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate deodată .

Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatica . Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat TI sau IT .

În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de funcții  poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această versatilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai diverse activități, de la calculul salarizarii personalului unei companii până la controlul robotilor industriali sau medicali .